Lublin

Sunteți gata să călătoriți în timp? Folosiți pictogramele conținutului interactiv pentru a descoperi istorica orașului. Derulați sub înregistrarea video pentru a afla informații interesante despre oraș și obiectivele sale principale.

Zona aleasă din Lublin este situată parțial între limitele Monumentului Istoric, care marchează zona cu cele mai multe obiective istorice care fac parte din patrimoniul material și spiritual. Zona de ABORDARE acoperă arhitectura din diferite perioade istorice, inclusiv biserici, mănăstiri, locuințe, exemple ale arhitecturii de apărare și clădiri ale serviciilor publice.  Delimitarea propusă pentru centrul istoric al orașului include patru unități de bază în dezvoltarea spațială a orașului istoric: orașul dintre ziduri, castelul cu împrejurimile (până la râul Czechowka), Krakowskie Przedmiescie în zona fortificației datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea până în anul 1620 și Zmigrod Hill. Zonele specificate includ împrejurimile cu o topografie caracteristică a orașului. Delimitarea zonei pentru pregătirea modelului 3D s-a efectuat folosind Harta Marelui Lublin din 1928 care include limitele istorice ale loturilor care s-au păstrat în mare parte până în ziua de azi.

Locuri de pe harta

0 – Hartă 0
0 – Vedere aeriană
1 – Piața Lokietka
2 – Piața Rynek
3 – Piața Po Farze
4 – Dominician Church and monastery
5 – Biserica Dominicană
6 – Catedrala Sf. Ion din Varșovia
7 – Castelul Lublin
8 – Piața Litevski

Locurile 1-5 pot fi vizitate în buclă în ambele direcții, în timp ce imaginea aeriană oferă posibilitatea de a alege direct unul din aceste puncte. La locurile 6 și 7 se poate ajunge numai prin intermediul imaginii aeriene. Puteți să vă întoarceți în orice loc și să schimbați faza de timp în orice moment.

Informații tehnice

Harta timpului urbană este proiectată în principal pentru utilizatorii oricăror browsere pe PC sau Mac, dar funcționează și pe telefoane smart și pe tablete.

Orașul Lublin s-a concentrat pe cele mai importante faze ale dezvoltării spațiale. Au fost alese pe baza materialelor păstrate în arhivă și disponibile, în special material scris (inventare, descrieri, ilustrații), materiale iconografice și cartografice. S-au verificat și analizat cercetări arhitecturale și arheologice care au arătat o imagine istorică a clădirilor și a orașului. Delimitarea propusă pentru centrul istoric al orașului include patru unități de bază în dezvoltarea spațială a orașului istoric: orașul dintre ziduri, castelul cu împrejurimile (până la râul Czechowka), Krakowskie Przedmiescie în zona fortificației datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea până în anul 1620 și Zmigrod Hill. Suprafața specificată are aproximativ 0,75 km². Pe ea se află cele mai valoroase și simbolice monumente cu cea mai mare valoare istorică (de la sfârșitul secolului al XIII-lea până în prima jumătate a secolului XX). Zonele specificate includ împrejurimile cu o topografie caracteristică a orașului.

Jumătatea secolului al XIV-lea

Perioada între secolul XIII și prima jumătate a secolului XIV marchează o epocă de mari transformări în Lublin. Aceste schimbări au avut loc în ciuda amenințărilor externe, cum ar fi raidurile triburilor ruteniene, lituaniene și mongole care prăduiau Lublin și împrejurimile sale. La acel moment, în Old Town Hill (Dealul Vechiului Oraș), s-a demarat și s-a desfășurat un proces treptat de stabilire a unei noi așezări urbane în conformitate cu legea germană. Prima etapă a procesului s-a încheiat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Schimbarea s-a reflectat spațial în regiunea de sud-vest a așezării precedente, de-a lungul străzii Grodzka. Zona se distingea prin următoarele caracteristici: o piață în formă de trapez și rețeaua de străzi adaptată la condițiile terenului și la organizarea existentă. Acest lucru a dus la planul caracteristic semicircular și radiant al străzilor, care este împărțit în secțiuni cu loturi  mai mari, și care pot fi uneori identificate în prezent. După invazia mongolă din 1341, orașul a fost înconjurat de ziduri cu două porți: Cracovia și Grodzka, datorită regelui Cazimir cel Mare. Complexul mănăstirii dominicane, situat în interiorul zidurilor orașului, era extins și în acea perioadă. Regele a ridicat și un deal fortificat din piatră pe Dealul Castelului.

Mijlocul secolului al XVII-lea

Lublin a devenit o destinație atractivă pentru noii veniți datorită privilegiilor comerciale obținute de către burghezi, de ex. în 1392 și 1448, prilejuind organizarea a patru târguri pe an. Mai mult, orașul a fost situat pe traseul comercial dintre Europa de Est și Europa de Vest, pe drumul de la Cracovia la Vilnius. Împreună cu noii colonizatori de diferite naționalități, evreii au sosit la Lublin pe la mijlocul secolului al XV-lea și au locuit la poalele Dealului Castelului, în sau aproape de Podzamcze – așezarea deja existentă care alimenta  castelul. Influxul de noi veniți a afectat dezvoltarea suburbiilor, în special partea sa de vest, așa-numita Krakowskie Przedmieście. Între granițele sale au fost înființate noi biserici și instituții municipale: Biserica Fecioarei Victoriei împreună cu Manastirea Brigittine (un dar al regelui Ladislaus Jagiello pentru bătălia victorioasă de la Grundwald), Biserica Duhului Sfânt cu un spital adiacent și biserica și mănăstirea bernardinilor. Dezvoltarea în zonă a fost neregulată și împrăștiată în acea perioadă. În suburbii, mai ales în zonele agricole situate lângă râurile Czechówka și Bystrzyca, funcționau mori, fabrici de bere și instalații de malț ale regelui și consilierilor orașului. Un nou teren pentru dezvoltare a fost desemnat de-a lungul orașului Krakowskie Przedmieście, de la Poarta Cracoviei spre noua linie defensivă. La poalele Dealului Orașului Vechi, o mică așezare a fost locuită atât de evrei, cât și de creștini (Podzamcze). Sfârșitul secolului al XV-lea și întregul secol al XVI-lea sunt cunoscute sub numele de Epoca de Aur a orașului Lublin. În 1578 Lublin a devenit sediul Tribunalului Coroanei –curtea supremă de apel pentru nobilimea din Malopolska.

Acest fapt a influențat în mare măsură dezvoltarea orașului, în special a suburbiilor sale. În cele două secole ulterioare, orașul central nu a suferit schimbări fundamentale, dar a intrat treptat în declin. Zidurile orașului s-au deteriorat și nu au existat fonduri pentru a-le repara. În primul sfert al secolului al XVII-lea s-au extins  fortificațiile din pământ și lemn. Noua linie de terasamente, inclusiv o nouă poartă, a fost mutată la 200 de metri spre vest. La sfârșitul secolului al XVII-lea, o altă linie de fortificații ale orașului, cu numeroase bastioane din pământ și cărămidă, s-a stabilit mai departe spre vest, de-a lungul străzii Lipowa de astăzi.

În secolul al XVII-lea, Lublin era o așezare dens populată, compusă din orașul interior și suburbiile cu cartiere și gospodării. Dezvoltarea suburbană a fost încurajată de nobilimea și magnații atrași în Lublin de către instituțiile Tribunalului Coroanei. Locuințele lor erau în cea mai mare parte case mai mici, separate, construite pe loturi mari, înconjurate de grădini.

Sfârșitul secolului al XVIII-lea

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea s-au construit noi case și mai multe biserici în mai multe suburbii: a Franciscanilor reformați, a Ordinului Ospitalier al Sfântului Ioan al lui Dumnezeu și a Ordinului Carmelit. La începutul secolului al XVIII-lea, Lublin a cunoscut războaie, incendii, ciumă și un declin rapid al comerțului. În ciuda vremurilor grele, nobilimea a continuat să construiască noi edificii religioase: bisericile Capucinilor și Visitandinelor în Krakowskie Przedmieście, biserica Fraților Misionari din Żmigród sau biserica trinitiană din centrul orașului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, zidurile de apărare medievale au fost demolate.

La mijlocul secolului al XIX-lea

În anii 1820, a fost re-elaborat sistemul străzilor urbane din vechile suburbii. Traseele spre Lubartów, Varșovia și Zamość, care s-au întâlnit Porții Cracoviei, au reprezentat structura pe care s-a construit noul sistem. Ruta Varșoviei, creată de normalizarea și extinderea Krakowskie Przedmieście, a devenit nucleul viitorului centru al orașului și a influențat în mod semnificativ formarea noului aspect urban dezvoltat. În fața zidurilor medievale ale orașului au apărut noi piețe, inclusiv una în fața bisericii iezuite, lângă noua primărie, și piața militară, predecesoarea Pieței Litewski de astăzi. La vest, de-a lungul liniei fortificațiilor din secolul al XVII-lea, axa străzii centrale se sfârșește într-un parc municipal numit Grădina Saxonă, înființat în 1837. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, clădirile  industriale erau împrăștiate în jurul orașului, deoarece cele mai multe uzine și micile fabrici erau situate în suburbiile construite. O creștere intensă a industriei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a concentrat în zonele din afara granițelor istorice ale orașului Lublin, în vecinătatea liniei de cale ferată, deschisă în 1877 în partea dreaptă a râului Bystrzyca. Numai fabrica de cântare a lui W. Hess a fost situată în partea de nord a Lublinului, de-a lungul rutei Lubartów și la o distanță considerabilă de calea ferată.

Piața Lokietka

Creată la începutul secolului al XVII-lea la intersecția principalelor rute de comunicații, de ex. către Cracovia, pe locul ruinelor fortificațiilor. Materia principală au fost cerealele, astfel încât locul a fost numit „Korce” după numele unei vechi unități de măsură. Știm cum arăta locul datorită uneia dintre cele mai vechi hărți ale orașului Lublin – „Zona poarta Krakowska” aparținând lui Karol Bekiewicz, datată  cca. 1650. Piața de astăzi a fost creată după al doilea război mondial.

Primăria Nouă

Primăria Nouă a fost construită pe locul complexului bisericii și mănăstirii Ordinului Carmeliților Desculți, distruse de foc în 1821. Autoritățile orașului au cumpărat proprietatea în ruine și, în anii 1827-1828, au transformat-o în noua primărie din Lublin, proiectată de Aleksander Groffe. Clădirea este sediul autorităților municipiului Lublin, inclusiv primarul orașului Lublin.

Poarta Crocow

Construită după 1341 ca poartă de intrare din direcția Cracovia, a servit în scopuri defensive, comerciale și ca locuință. Restaurarea efectuată în anii 1959-1964 a dat porții aspectul său actual. Zidul din fața Orașului Vechi are pictura Sfântului Antonie, patronul cetății din 1839. În prezent, clădirea găzduiește Muzeul de Istorie din Lublin.

Biserica Sfântului Duh

Potrivit majorității cercetătorilor, construcția bisericii Sfântului Duh s-a încheiat în 1419. Structura originală și mobilarea bisericii rămân necunoscute; potrivit unor surse, de la început a fost o clădire din cărămidă. Incendiile din 1575 (marele incendiu din Lublin) și 1602 au contribuit la starea precară a bisericii și spitalului. Biserica a dobândit o formă arhitecturală nouă după 1623, probabil datorită lui Jan Cangerle, un zidar din Lublin, care este de asemenea creditat cu o parte a stucului decorativ  și acoperirea altarului cu o cupolă pe planul oval. Reconstrucția ulterioară a bisericii a avut loc după un alt incendiu în 1733. Atunci, zidurile navei centrale au fost înălțate, transformând biserica din hol într-o bazilică. În plus, turnurile au fost înălțate și a fost adăugat un fronton baroc cu pilaștrii curbați spre interior. Paweł A. Fontana a fost probabil autorul acestor modificări. În 1846, turnul bisericii a primit acoperișul piramidal. Clădirile spitalului și Brama Świętoduska (Poarta Świętoduska) au fost aproape complet dezmembrate în 1858.

Piața Rynek

După 1317 au fost create o piață în formă de trapez și o rețea de străzi adaptate condițiilor de teren și aspectului existent, când Lublin a obținut drepturile Magdeburgului (un tip de lege urbană). În secolul al XVI-lea, casele din jurul pieței au primit  fațade frontale ample cu decorațiuni gotice și renascentiste. Clădirile originale sunt parțial conservate și pot fi recunoscute în zilele noastre.

Primăria Veche

Primăria Veche din cărămidă a fost construită între anii 1408-1419. În 1578 Lublin a devenit sediul Tribunalului Coroanei pentru regiunea Malopolska. Designul neoclasic exterior și interior al clădirii datează din 1781-1787 când a avut loc o renovare completă făcută de arhitectul italian Domenico Merlini.

Imobilul din Rynek, 8

Cunoscut ca imobilul familiei Lubomelski după proprietarii din secolul al XVI-lea, în prezent adăpostește muzeul Fortuna Cellar. Interiorul are picturi murale unice din secolul XVI și policromii care prezintă subiecte religioase (de exemplu, Maica Domnului cu Pruncul în camera de la parter) și subiecte seculare (în vechea cramă din pivniță). Scenele înrămate și pictate ilustrează citatele latine inscripționate pe pereți, care sunt luate din lucrările lui Horațiu, Virgil și Cato.

Imubilul din Rynek, 12

Construit inițial în 1512, casa a fost reconstruită și modificată de-a lungul secolelor. La începutul secolului al XVII-lea, fațada a fost înfrumusețată cu decorațiuni maneriste, inclusiv imagini ale proprietarilor și un blazon. Printre caracteristicile istorice conservate se numără plafoanele decorative din lemn și jumătățile de coloană la ferestre. În prezent clădirea găzduiește o grădiniță.

Piața Po Farze

Piața orașului, care a fost creată lângă biserica parohială Sfântul Mihail în 1857. În anii treizeci ai secolului XX, fundațiile bisericii au fost descoperite și utilizate în 1991 ca model pentru o reconstrucție care reflectă aspectul original al zidurilor.

Poarta Grodzka

Construită în secolul al XIV-lea împreună cu zidurile orașului, aspectul din prezent al porții este cel de la reconstrucția din 1785, când a fost proiectată de Domenico Merlini, când a pierdut funcția de apărare și a devenit o clădire rezidențială. În prezent găzduiește Teatrul NN – Poarta Grodzka.

Biserica Sf Mhai

Potrivit celor mai mulți cercetători, biserica a fost construită la sfârșitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea. Cu toate acestea, a fost una dintre cele mai vechi și mai importante biserici din oraș.  Clădirea s-a schimbat de-a lungul timpului, turnul a fost demolat de mai multe ori datorită daunelor din timpul războiului (1341), incendiilor (1575, 1653, 1719) și lucrărilor de renovare. În ciuda lucrărilor menționate, biserica era în stare foarte proastă, astfel încât în 1846 a fost luată decizia de a o demola. Lucrările s-au terminat în 1855.

Biserica și mănăstirea

Biserica, inițial gotică, a fost reconstruită în secolul al XVII-lea. Decorul și mobilierul sunt din secolul al XVIII-lea. În mod deosebit merită văzute capelele familiei Firlej, familiei Tyszkiewicz și celei a Sfintei Fecioare Grabnic Ajutătoare, și pictura din secolul al XVIII-lea „Incendiul din Lublin din 1719”. Biserica păstrează resturile Crucii Adevărate; o parte au fost pierdute iremediabil din cauza furtului din 1991. Biserica și mănăstirea sunt onorate cu Marca Patrimoniului European ca martor al semnării Uniunii de la Lublin.

Piața Catedralei

Una dintre piețele orașului a marcat zidurile medievale ale orașului până la mijlocul secolului al XIX-lea de-a lungul axei Krakowskie Przedmieście și extinderea sa spre fosta Korce, pe locul Colegiului Iezuit distrus. Resturile zidurilor Colegiului au fost folosite pentru a pava piața.

Catedrala

Construcția bisericii și a Colegiului Iezuit, fondate de Bernard Maciejowski, a început în 1586. Biserica, proiectată de Jan Maria Bernardoni, a fost finalizată în 1625 de către arhitecții iezuiți Józef Briccio și Michał Hintzl. În 1757, Jozef Meyer a decorat interiorul cu policromii reprezentând scene din Biblie. După dizolvarea Ordinului Iezuit în 1773, clădirile au fost preluate de Ordinul Trinitarian. În 1805, când a fost înființată episcopia de la Lublin, biserica a devenit catedrală. Complexul colegiului a fost demolat făcând loc Pieței Catedralei de astăzi. Fațada catedralei a fost remodelată de Antonio Corazzi.

Turnul Trinitarian

Fosta Poartă a Iezuiților. Aspectul din prezent se datorează unei renovări din 1819, după proiectul lui Antonio Corazzi. Înainte era clopotnița catedralei. Astăzi turnul găzduiește Muzeul Arhiepiscopiei și o terasă pe acoperiș cu vedere panoramică asupra orașului Lublin.

Biserica SF Petru

Această fostă biserică a surorilor Bernardine a fost fondată de Piotr Czerny din Witowice și a fost construită în anii 1636-1658. Era o clădire barocă cu o singură navă, cu zid îngust. În anii 1736-1739 a fost adăugat un turn, iar în anii 1770 și frontoanele baroce. Interiorul bisericii este decorat cu policromii neo-baroce din 1897, realizate de artistul local Władysław Brawicki. Din 1920 este biserică iezuită.

Castelul

O dată cu donjonul din secolul al XIII-lea și cu Capela Regală a Sfintei Treimi din secolul al XIV-lea, castelul formează complexul istoric al Dealului Castelului. Castelul a fost ridicat din cărămidă în timpul domniei regelui Cazimir cel Mare (secolul al XIV-lea). În anii 1823-1826 a suferit o reconstrucție, primind  actuala structură neogotică. După transformare castelul a devenit închisoare. Astăzi găzduiește Muzeul Lublin.

Capela Regala

Capela a fost construită în timpul domniei lui Cazimir cel Mare în secolul al XIV-lea. Interiorul capelei a fost decorat cu fresce ruso-bizantine, comandate de regele Ladislaus Jagiello și finalizate de maestrul Andriej în 1418. Structura gotică originală a fost reconstruită de mai multe ori. Portalul cu blazonul familiei Teczyński a fost adăugat în secolul al XVI-lea, iar frontonul renascentist în secolul al XVII-lea. Capela este onorată cu Marca Patrimoniului European ca martor al semnării Uniunii de la Lublin.

Donjonul

Turnul este cea mai veche clădire din cărămidă de pe Dealul Castelului. Construit în secolul al XIII-lea și reconstruit între secolele XVII-XIX, a fost destinat locuințelor și apărării.

Piata Litevski

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, de-a lungul axei Krakowskie Przedmieście și a extinderii sale spre fosta Korce, au apărut noi piețe ale orașului în afara zidurilor medievale ale orașului, inclusiv una în fața bisericii iezuite, lângă noua primărie și piața militară, care a fost predecesorul Pieței Litewski de astăzi. În secolul al XVI-lea, Piața Litewski a fost bogată în locuințe și vile construite pentru nobili, datorită înființării Tribunalului Regal din Lublin. Cele mai multe dintre ele au fost distruse în secolul al 17-lea din cauza războiului. În anii douăzeci ai secolului al XIX-lea, o piață amplă a fost creată de armata rusă, lângă Monumentul Uniunii de la Lublin, numită Piața Paradei Militare. Actuala denumire vine după sejm-ul polonez – lituanian dedicat semnării Uniunii de la Lublin.

Monumentul Uniunii

Acest monument neoclasic de fontă care comemorează semnarea unirii poloneze-lituaniene în 1569 a fost ridicat pe locul unui monument de cărămidă mai vechi, la inițiativa lui Stanisław Staszic în 1826. Reliefurile aurite care simbolizează cele două țări au fost făcute de Paweł Maliński, elevul lui Thorvaldsen. Piesele turnate au fost pregătite în Samsonów lângă Kielce. Monumentul este onorat cu Marca Patrimoniului European ca martor al semnării Uniunii de la Lublin.

Palatul Familiei Lubomirski

Originalul conac din secolul al XVI-lea al familiei Firlej a fost reconstruit în stil baroc în 1683 de către Tylman Gameren pentru familia Principelui Lubomirski. În anii 1823-1824 a fost transformat în sediul Comisiei pentru Voievodatul de la Lublin, conform designului lui Józef Stompf și lui Jakub Hempel. După incendiul din 1829, clădirea a fost remodelată în stilul neoclasic de către arhitectul Henryk Marconi din Varșovia. Caracteristicile istorice păstrate în interiorul palatului includ picturi, decorațiuni ale pereților, cuptoare de teracotă, ferestre ornamentale și cadre de ușă.

Biserica SF Petru SF Pavel

Fondată de familia Sanguszko, complexul a fost proiectat de Karol Bay și construit în 1733. În anii 1857-1860 a fost adăugată la peretele bisericii o capelă neogotică, proiectată de Michał Kamiński. Decorul interior este realizat de către Bolesław Podczaszyński, iar sculpturile de Władysław Oleszczyński.

Zidurile orașului

Zidurile orașului medieval erau de 6 metri înălțime și 2 metri lățime. Zidurile erau întărite de 15 bastioane. Zidurile erau realizate din calcar cu parapete din cărămidă. Zidurile erau acoperite cu galerii din lemn. Zidurile erau înconjurate de un șanț adânc și fără apă. Orașul avea două porți principale – Poarta Krakowska înspre vest și Poarta Grodzka înspre nord-est. Fiecare poartă avea un pod basculant din lemn. Până în 1650, bastioanele au devenit mai înalte, iar șanțul a fost umplut cu apă. Până in 1790 zidurile orașului au fost demolate. Singurele rămășițe sunt  Bastionul rotunjit din str. Jezuicka

Credits

Models wer built and interactive contents were assembled by Gábor Palotás, EK Association

Models by students of RMMT
Textures by Ioana Cecalasan, Tektum
Design by Marianna Carazzai

Ce alt oraș are zidurile orașului?

Edinburgh

Budapest

Granada

Doriți să aflați mai multe despre orașe și modul în care au fost modelate?